Allen Coliban: „Gaura din perete. Aveam 10 ani în 1989. Un lucru bizar rămâne: la Brașov primii morți ai revoluției s-au înregistrat abia după 22 decembrie, după plecarea lui Nicolae Ceaușescu, când România se declarase liberă. Apartamentul în care am copilărit se află fix în spatele Consiliului Județean. În noaptea de 22 spre 23 decembrie, în Brașov a început haosul – se trăgea mult și fără …”

Last Updated on decembrie 24, 2019 Senatorul Allen Coliban (USR) povestește cum a trăit Revoluția la Brașov. Avea 10 ani.

Allen Coliban: „Gaura din perete.
Aveam 10 ani în 1989. Amintirile mele sunt puține și filtrate prin prisma relevanței dată de universul acelor ani. Ciudățenia transmisiunii în direct a discursului lui Nicolae Ceaușescu din balconul Comitetului Central, pe 21 decembrie, urmărit pe televizorul nostru Sport, alb-negru.

Plecarea, în aceeași zi, la bunici, în Schei, unde am trăit evenimentele de pe 22-23 decembrie lipit de televizorul din bucătărie. Venirea pe 23 a părinților mei și Crăciunul auster, când eram vreo 10 membri ai familiei “refugiați” la bunici, așteptând înfrigurați dovada (“ole, ole, Ceaușescu nu mai e!”), venită târziu, în noaptea zilei de 25 decembrie.

Prea puțin se vorbește despre felul în care a decurs Revoluția din 1989 la Brașov. Prea multe cartușe trase, prea mulți morți și nimeni care să plătească, dimpotrivă – pârnăiași sau securiști ce au pozat în revoluționari și au ocupat prea mult timp funcții de frunte în oraș și în stat. Un lucru bizar rămâne: la Brașov primii morți ai revoluției s-au înregistrat abia după 22 decembrie, după plecarea lui Nicolae Ceaușescu, când România se declarase liberă.

Apartamentul în care am copilărit se află fix în spatele Consiliului Județean. În noaptea de 22 spre 23 decembrie, în Brașov a început haosul – se trăgea mult și fără discernământ. Un glonț a intrat pe geamul din fața biroului meu, a ricoșat din perete și s-a oprit în fotoliul tatălui meu. Părinții mei și un prieten de familie s-au refugiat în baie, având norocul pe care nici vecinul de la blocul alăturat, nici Corina Roșca, fetița nimerită în somn de un glonț rătăcit, nu l-au avut.

Au trecut 30 de ani de atunci și gaura a rămas acolo. Așa cum și democrația noastră a rămas cu găuri – Iliescu zâmbește în libertate, Meleșcanu este al doilea om în stat, lustrația va veni doar pe cale naturală, torționarii au trăit bine-mersi în ultimii 30 de ani (unul dintre ei fiind timp de 12 ani secretarul primăriei lui Scripcaru), falșii revoluționari s-au umplut de beneficii (unul dintre ei, lider local PNL, avea 13 ani în 1989).

Atunci când memoria ne trădează, avem noroc cu găurile. În fond, și simbolul Revoluției a fost tot o gaură – cea din steagurile fluturate în decembrie 1989.

La Mulți Ani, Românie liberă și democratică!”