Last Updated on ianuarie 9, 2018 Administrarea patinoarului din spatele hotelului Aro îi nemulțumește pe brașovenii care locuis în zonă din cauza muzicii date prea tare.
Pe Facebook Mircea Cartarescu a publicat scrisoarea Ioanei Parvulescu adresata primarului George Scripcaru: „Postez si eu scrisoarea adresata primarului Brasovului de Ioana Parvulescu. Subiectul ei? Poluarea sonoră, devenită o tortură, vai, nu doar pentru brasoveni.
”Scrisoare deschisă către Primarul Brașovului
Domnule George Scripcaru,
De când există patinoare în aer liber în Brașov, în București și în orice oraș civilizat din Europa, ele sunt făcute în locuri relativ izolate. Din fericire, Brașovul nu e lipsit de asemenea locuri: la Olimpia și la Complexul sportiv Agrement de Sub Tâmpa și, desigur, în Poiană. V-ați întrebat cumva de ce se aleg asemenea locuri pentru ele, de ce nu se pun între case? Pentru ca muzica patinoarului să nu-i deranjeze pe oamenii care locuiesc în apropiere. Consilierilor dumneavoastră le-a venit ideea să facă un minuscul patinoar între case (mai precis în mica piațetă dintre casele de pe strada Sfântu Ioan și Hotelul Aro Nou, chiar lângă veche biserică Sfântul Ioan).
Pe cât de mic este patinoarul, pe atât de mare e zgomotul din preajma lui. De la ora 12.00 ziua și până la 22.00 p.m., așadar 10 ore la rând, fără cea mai mică întrerupere, locuitorii din casele din jur sunt nevoiți să îndure tortura unei muzici care cu siguranță că depășește cu mult numărul de decibeli admiși. Acești oameni nu se pot odihni, nu pot lucra, nu pot gândi. Ați citit schița lui Caragiale Zgomot? Pesemne că nu. Dacă ați fi citit-o,nu i-ați distruge pe locuitorii care au nefericirea să stea în casele de lângă patinoar (ba chiar și pe copiii care patinează) cu muzica de radio amplificată de boxe.
Trec peste faptul că această muzică veselă s-a auzit nonstop și în zilele de doliu național decretat la moartea Regelui Mihai I, ceea ce a fost o vădită încălcare a legii. Nici măcar acțiunile culturale nu s-au ținut în acele zile (lansările de carte, de pildă – știu, pentru că aveam programată una chiar la Brașov, dar aceasta, deși mult mai puțin sonoră, a fost decent anulată). Dumneavoastră ați permis însă ca o muzica aceasta să inunde strada în toate zilele de doliu.
Poate că nu știți, dar tortura prin poluare sonoră e una dintre cele mai cumplite. Picătura chinezească. V-ați gândit că, cine știe, în casele de pe strada Sfântu Ioan sunt oameni bolnavi? Că sunt bebeluși ? Că sunt oameni care au nevoie de liniște? Că sunt oameni care ar vrea să lucreze acasă?
Soarta Brașovului nu îmi este indiferentă. Am scris romanul străzii SfântuIoan (Inocenții), care a apărut în 2016. N-aș menționa acest lucru dacă n-ar fi important: de când ați deschis patinoarul n-am mai putut să scriu nimic, nici să citesc vreun rînd. La închisoare sunt condiții de scris mult mai bune, se pare: toți pușcăriașii au devenit scriitori. Dar sunt și lucruri mai grave decât atât. Mama mea, fostă profesoară la Șaguna, cunoscută și respectată în Brașov, a suferit un accident cerebral și este la pat. O torturați și o omorâți, domnule primar.
Domnule Primar, dacă sunteți atât de dornic să le faceți locuri de joacă zgomotoase copiilor, vă rog să le faceți în fața ferestrelor dumneavoastră (nu știu unde locuiți, dar cu siguranță că într-un loc foarte liniștit, numai bun pentru așa ceva!). Am și altă variantă, planul B: faceți patinoarul lângă Primărie sau în spațiul foarte generos din fața Prefecturii.
De altminteri nu patinoarul mă deranjează, așa cum v-ați dat seama, desigur, ci obligația de a asculta muzică ușoară (sau indiferent de care) timp de 10 ore, la o intensitate peste cotele admise, cu tot cu reclamele aferente. Chiar dacă un singur țânțar v-ar bâzâi la ureche timp de 10 ore cred că v-ați simți îngrozitor, domnule Primar. Ceea ce ne obligați să ascultăm e echivalentrul a mii de țânțari. 10 ore pe zi, bâzâindu-ne la ureche! Nu aștept de la dumneavoastră vorbe (sunt, ca toată lumea, sătulă de vorbele politicienilor), ci fapte. Aștept liniște pe strada Sfântu Ioan. Cu speranța că veți citi această scrisoare și n-o veți neglija,
Ioana Pârvulescu”
