Last Updated on martie 30, 2015 S-a intamplat in Brasov, ianuarie 1931. Gazeta de Transilvania:
„Coltul cinematografelor: Sala ‘Astra’
‘Ultima companie‘
Un film bun poale fi mal instructiv — de multe ori — decât o duzină de conferinţe, bunăoară. Şl cu atât mai mult atunci când îşi are un auxlliar atât de preţios în elementul sonor, care a revoluţionat pretutindeni.
Este cazul cu acest dramatic film, rezumându-şi întregul conflict în chiar titlul, scurt, dar sugestiv.
In gloria artiştilor de primul plan, — alături de un Emil Jannings, Paul Wegener, Werner Krauss sau Frilz Koriner, — Conrad Veidl se detaşează ca o singulara personalitate.
Dând cu o identică virtuozitate întreaga dovadă a posibilităţilor sale, atât pe scenă cât şi pe ecran, acest Conrad Veldl este sortit să aducă şi în viitor aceleaşi formidabile creaţii, ca şi până la introducerea filmului sonor.
‘Ultima companie’, acest film sonor şi vorbitor al său, (care este prezentat aici, în Braşov, înainte de a fi dus în Capitala), va fi edificator tuturor celor ce l-au văzut (şi auzit!) asupra marelui talent al neuitatului artist din „Ţara fără femei”, .Omul care râde”, .Fraţii Schellemberg” sau „Henric IV”.
Filmul are ca subiect un episod din luptele, purtate de Napoleon împotriva germanilor, când treisprezece soldaţi germani, — trebuind să înlesnească retragerea trupelor lor, — au luptat împotriva a doua regimente franceze şi au murit, la datorie, eroic, conduşi de un singur ofiţer.
Sunt în acest film scene, cari tin în puternică tensiune nervii şi impresionează profund.
De ex. acea fulgurantă împuşcare a unui cavalerist francez de către un soldat german, unde se aude înfricoşetoarea agonie a celui care, — căzut de pe cal in nişte mlaştini imense cu mâl, care târăşte la fund, — scoate din pieptul sufocat de moarte şi de spaimă, ţipatul suprem al desnădejdii.
Un film minunat şi omenesc, conţinând o tragedie omenească, rulează cu aparatul nou ‘Tobis-Klang’.” (foto: delcampe.net)